despre Abordarea psihologica a procesului de mediere

psihologia in mediere

psihologia in mediere

 

MediereaMea a trecut deja de jumatatea drumului descris de cursul de formare continua organizat de FDC si sustinut de catre psihologul si psihoterapeutul Valentin Pescaru.

Simt nevoia sa va reamintesc ca este vorba despre o altfel de dezvoltare, in primul rand, in planul personal al mediatorului, cu impact direct asupra abordarii situatiilor conflictuale, managementul emotiilor si stimularea pozitiva a participantilor la mediere catre o solutie de consens.

In acest material va vorbesc despre un exercitiu practic pe care l-am desfasurat in cadrul acestui modul de formare, cel putin interesant din trei perspective diferite:

- a propriei persoane – la nivel de autocunoastere si constientizare

- a unei varietati de personalitati psihologice aflate in postura de parte intr-un proces de mediere

- a asumarii rolului de mediator si capacitatea reala de a gestiona propriile “click-uri”, existente la nivel psihologic inconstient, pentru a stimula solutionarea amiabila a situatiei dintre parti.

Si iata despre ce a fost vorba de fapt (cu mentiunea ca in cele ce urmeaza fac referire si vorbesc strict din perspectiva proprie si cu referire doar la persoana mea si experienta personala in acest sens):

1. o foaie alba de hartie, un instrument de scris si cca 15 minute de raspuns

2. intrebarea: cine sunt eu?

3. fara sa te gandesti la ce scrii, te asezi si scrii 20 de fraze de tipul Eu sunt…

4. gata! de acum abia incepe…

Cat de multe se pot afla in cateva cuvinte, intr-un mod de a scrie, de a aseza frazele pe hartie, de numerotare, de respectare sau nu a regulilor, de complexitatea simplitatii fiintei umane.

Iata cum a fost: din cele 20 de fraze incepute cu Eu sunt primele sunt, in general, cele care pozitioneaza omul si persoana, in raport cu el insusi, cu rudele, cu ceilalti inclusiv in plan social si profesional. Apoi, la un moment dat, apare adevaratul eu, cei care suntem de fapt, cu fricile, dorintele si visele noastre, cu framantari si impliniri…unii mai idealisti altii mai pragmatici, mai structurati, mai creativi, mai sinceri sau mai tematori…de propria persoana. Unii au creat o structura compacta, altii parca abia incepusera povestea…

Si ce a fost cu adevart special a fost simplitatea cu care, fara sa existe o formare specifica in psihologie, se pot recunoaste unele trasaturi simple ale personalitatii. Avand ocazia sa vedem toti foile tuturor (anonime) am perceput, in mod direct, diferentele. Pentru cei care vor si cauta sa se cunoasca mai bine e o sansa unica, de a te vedea in oglinda si, nu stiu daca a intelege sau, mai degraba, a incepe sa te intrebi despre altceva decat pana atunci, si sa devii mai constient ca fiind atent la cei din fata ta vezi mult mai multe decat spun prin cuvinte.

Si asa, la primul pas, fiecare a constientizat cam cum e si cum se vede in raport cu ceilalti, asta daca are o legatura si cu ceilalti.

Mai departe exercitiul a fost asa: cum te vezi ca parte intr-o mediere? constientizezi ca sunt anumite lucruri care te pot face sa flexibilizezi negocierea sau, din contra, sa inchida orice tip de discutie…care sunt emotiile pe care le cauti?

Acum ca stii cam cum esti si cel putin te gandesti si constientizezi cateva aspecte, cum face fata o astfel de persoana in mediere si cum ii ajuta real pe ceilalti din postura de mediator. Cum va gestiona un mediator,ca persoana idealista, o parte pragmatica sau depresiva? Cum va reusi un mediator foarte structurat si care iubeste ordinea sa stabileasca o conexiune si sa gestioneze o situatie cu o parte emotionala, filosofica?

Aspectele sunt mai complexe si mai complicate decat ar parea la o prima vedere caci, in spatele etapelor de proces, a reglementarilor juridice, a pozitionarilor ferme, a convingerilor si dorintelor exprimate, sunt OAMENI, cu emotii si trairi interne, cu trecut si cu propria experienta de viata, cu un constient si un inconstient care le influenteaza gandirea. Si, in orice caz, realitatea e ca, asa cum a reconfirmat si cursul, gandirea vine dupa simtire, adica emotia este prima.

Ideea e ca, spre deosebire de software, la oameni nu exista functia delete all, oricat am vrea sunt experiente si fapte si emotii care s-au fixat undeva in subconstient si care nu stim cand pot face click…

Medierea lucreaza cu oameni, indiferent de natura unei situatii si incadrarea sa, si oamenii inseamna de fapt emotii si personalitati aparte, care pot rezona sau nu, cu noi ca mediatori.

Ceea ce face acest curs este sa ne ajute sa intelegem ca intotdeauna exista o toleranta de comunicare, care va aparea sau nu ca un oarecare rezultat al capacitatii noastre de a asculta si intelege ceea ce simt oamenii, in spatele nevoii, in spatele dorintei sau pozitiei.

Intr-un articol viitor voi face un sumar scurt, un fir epic al cursului, care sper sa ajute si pe alti colegi mediatori in decizia lor de a se dezvolta si forma in aceasta profesie.

Medierea este SOLUTIA! si adaug mediatorii sunt si ei oameni…

One comment to “despre Abordarea psihologica a procesului de mediere”
  1. Pingback: Cıvata

Lasă un răspuns